Puterea Cuvintelor

"O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... Trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obișnuiești greu, la început, să-ți placă femeia fără care mai târziu nu mai poți trăi. Iubești întâi din milă, din îndatorire, din duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită, îți repeți că nu e loial s-o jignești, să înșeli atâta încredere. Pe urmă te obișnuiești cu surâsul și vocea ei, așa cum te obișnuiești cu un peisaj. Și treptat îți trebuiește prezența ei zilnică. Înăbuși în tine mugurii oricăror altor prietenii și iubiri. Toate planurile de viitor ți le faci în funcție de nevoile și preferințele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei. Psihologia arată că au o tendință de stabilizare stările sufletești repetate și că, menținute cu voință, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă."

"Era în toate planurile mele. În toate bucuriile viitorului. La masă, la miezul nopţii în grădina de vară, în loc să ascult ce‑mi spunea vecinul sau vecina, trăgeam cu urechea, nervos, să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă‑mea le avea cu domnul elegant de alături de ea. Nu mai puteam citi nici o carte, părăsisem Universitatea."

"Pentru mine, dragostea aceasta era o lupta neîntrerupta, încare eram vesnic de veghe, cu toate simturile la pânda, gata sa previu orice pericol."

"I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preţ la cărţi… de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot trecutul."

A trecut aproape un an de cand am citit prima oara cartea asta si sunt sigura ca o s-o recitesc tot timpul cu zambetul pe buze. Nu o consider o carte pentru copii absolut deloc. Este o poveste frumoasa care poate fi citita si de cei mici, dar pentru ei ar ramane doar o poveste a unui mic print. In schimb, pentru adulti sau adolescenti, are un mesaj mult mai profund. Inocenta povestii este adorabila.

Toti oamenii mari au fost la inceput copii. Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte.

Tu devii raspunzator, pentru totdeauna de ceea ce ai imblanzit.

- Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ. Te simţi cam singur în pustiu... - Singur te simţi şi printre oameni.

Ma credeam bogat cu o floare unica, dar nu am decat un simplu trandafir.

Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata de la negustori. Dar acum nu exista deloc negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca tu vrei un prieten, imblanzeste-ma!

Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

In opinia mea, Adam si Eva e cea mai buna lucrare a lui Liviu Rebreanu. Asta e doar parerea mea. Mi-a placut mai mult decat Ion, asta e clar. Desi au teme diferite, au un punct comun si acela destinul. Mi-a placut atat de mult Adam si Eva, nu va imaginati.

Personajul principal, Toma Novac, trece prin mai multe vieti, cu ocupatii diferite. 

"Era o dimineață de mai când a întâlnit-o, întâmplător, pe o stradă plină de lume. A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deși n-o mai văzuse niciodată. De câteva zile inima lui o aștepta și o căuta. Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut, deși nu l-a mai văzut niciodată. Mergea la brațul unui bărbat străin, dar Toma simțea cum inima ei rămânea în urmă lângă inima lui."

A fost putin grea de citit la inceputul fiecarei povestiri, deoarece era descrisa viata personajului principal. Citeam cu sufletul la gura si asteptam sa vina punctual culminant, unde el o va intalni pe ea, iar acel deja-vu pe care il aveau amandoi cum ca intr-o alta viata se mai intalnisera, era asa dulce, dar apoi despartirea era dezamagitoare.

“Îl vedea numai pe el și el era acuma toată lumea ei.” 

“Când n-o mai văzu, se simți brusc atât de singur, parcă și-ar fi pierdut sufletul.”

"Au fost un singur suflet in doi oameni." 

" Numai pe ea o mai vedea, parcă ar fi dispărut lumea întreagă."

"Oamenii dispareau, reapareau, planuiau sa mearga undeva, apoi se pierdeau unii de altii, se cautau si se regaseau la doar cativa pasi distanta."

In cazul lui Jay Gatsby, regasirea nu a durat mult.  

Gatsby poate fi un exemplu pentru mine si as putea invata din greselile lui. Si-a pierdut marea iubire si peste cinci ani a incercat sa o recastige, dar s-a pierdut pe el facand asta. Unele lucruri sunt facute pentru a ramane in trecut. Din pacate nu ai de unde sa stii asta, decat atunci cand e prea tarziu. 

Marele Gatsby a aparut in anul 1925 si este considerat o capodopera pana in ziua de astazi.

Nick Carraway, personajul principal si narator al romanului, își închiriază o casă modestă in West Egg din Long Island, avand ca vecin pe milionarul misterios, Jay Gatsby a carui placere era sa organizeze petreceri extravagante.

Nick este invitat la cina de catre verisoara sa, Daisy si sotul acesteia Tom Buchanan, unde Nick va face cunostiinta cu Jordan Baker, prietena cea mai bună a lui Daisy, un star al golfului cu care va incepe o relație. La cină Jordan îi va mărturisi lui Nick că Tom are o amantă în Valea Cenușii.  

Dupa toate acestea, Nick primeste o invitatie la una din petrecerile vecinului sau, Gatsby, iar in scurt timp vor deveni buni prieteni. Cu timpul Nick afla despre povestea de dragoste dintre Gatsby si Daisy, iar in cele din urma ii ajuta sa se intalneasca pe ascuns.

In urma unor evenimente neprevazute, minunata regasire dintre cei doi, se distruge atunci cand Gatsby este ucis.

La inmormantarea lui nu vine decat tatal sau, Nick si un betiv, demonstrand ca in viata, unii oamenii stau in jurul tau doar atunci cand iti este bine, iar la cea mai mica decadere se comporta de parca nici n-ai fi existat. Doar prieteniul sau, Nick, i-a ramas alaturi lui Gatsby. Nici macar marea lui iubire n-a asistat la inmormantarea lui. Femeia pentru care se intorsese, pentru care se schimbase si pentru care fusese ucis miseleste.

Acest sfarsit tragic m-a facut sa realizez cu un oarecare amuzament,ca oricat de multi bani ai avea sau de multi asa zisi prieteni, totul se poate sfarsi intr-o clipa, iar existenta ta de pana atunci va fi stearsa cu buretele si va deveni o amintire. Asa a fost in cazul lui Gatsby. Asta se practica in acel secol al extravagantei, banilor si tradarilor, dar nu m-as mira daca s-ar petrece si in ziua de astazi. 

Recenzie: 

"— Acum aproape nimeni nu mai citeşte.

— Nu citiţi? Atunci ce faceţi? Cum vă petreceţi timpul?

— Păi… Se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile… Şi novelele…"

"Un cititor, aidoma unui prădător, în unele ocazii n-are altceva de făcut decât să aibă răbdare. Să plece şi să se întoarcă în altă zi, ca să vadă dacă de astă dată merge mai bine."

"Îmi plimb ochii peste feţele din jur, feţele voastre şi, ici şi colo, mi se pare că văd un Anibalector. În miniatură, bineînţeles."