Puterea Cuvintelor

Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri.- Victor Hugo



A trecut aproape un an de cand am citit prima oara cartea asta si sunt sigura ca o s-o recitesc tot timpul cu zambetul pe buze. Nu o consider o carte pentru copii absolut deloc. Este o poveste frumoasa care poate fi citita si de cei mici, dar pentru ei ar ramane doar o poveste a unui mic print. In schimb, pentru adulti sau adolescenti, are un mesaj mult mai profund. Inocenta povestii este adorabila.

Micul print este una din cartile care au avut si inca au un impact foarte mare asupra mea. Pe cat de inofensiva pare aceasta poveste, pe atat este de induiosatoare.

Antonie de Saint-Exupery dedica povestea unui om mare si isi cere iertare copiilor din toata lumea. Ceea ce dovedeste ca Micul print nu este neaparat pentru copii, ci pentru adulti in special.
Toti oamenii mari au fost la inceput copii. Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte.
Realitatea ne izbeste inca de cand suntem copii. Problemele de zi cu zi, neajunsul banilor, certurile in familie, ne ranesc inocenta si o micsoreaza putin cate putin, iar intr-un timp scurt ne trezim in lumea adultilor, o lume in care trebuie sa dam piept cu responsabilitati.
Tu devii raspunzator, pentru totdeauna de ceea ce ai imblanzit.
Asta ne prezinta Micul print, ne arata diferiti oameni cu personalitati diferite prin ochii unui copil.

Micul print se hotaraste sa paraseasca asteroidul B 612 si pleaca sa cunoasca lumea. Pe prima planeta gaseste un rege care crede ca domneste peste intregul univers. A doua planeta era locuita de un om caruia ii placea sa fie aclamat si admirat. A treia planeta era locuita de un betiv. A patra planeta era locuita de un om de afaceri, care isi petrecea tot timpul numarand stelele pe care credea că le poseda. Micul print ajunge pe a cincea planeta, locuita de un lampagiu si felinarul sau. A sasea planeta era locuita de un geograf care ii recomanda micului print sa viziteze Terra.

Odata ajuns pe Terra, micul print pleaca in cautarea de oameni, dar se afla in desert in Africa.

Vorbeste cu un sarpe:
- Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ. Te simţi cam singur în pustiu... - Singur te simţi şi printre oameni.
O floare:
Ma credeam bogat cu o floare unica, dar nu am decat un simplu trandafir.
dar niciun om. Dupa un timp imblanzeste o vulpe si devin prieteni.
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata de la negustori. Dar acum nu exista deloc negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca tu vrei un prieten, imblanzeste-ma!
Nu pot spune ca lectura Micul print m-a invatat ceva. Stiam deja ca poti sa te simti singur chiar daca esti inconjurat de atat de multi oameni.

Stiam ca frumusetea o poti vedea doar cu sufletul. Si ca unele lucruri nu sunt atat de unice pe cat credem noi ca sunt. Doar pentru ca avem o floare la indemana, asta nu inseamna ca este si singura. Sunt atatea flori in lumea asta pe care noi inca nu le-am cunoscut. 

Vulpea care cerea sa fie imblanzita, reprezinta prietenia. Am prieteni, dar doar unul singur este pentru mine vulpea pe care am reusit sa o imblanzesc si ea pe mine, de asemenea. 
Marturisesc ca aceasta poveste imi va ramane mereu draga precum omul care mi-a recomandat-o. Asa cum pilotul o sa isi aminteasca mereu de prietenia sa cu micul print.
Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

Share
Tweet
Pin
Share
No comentarii
De vreme ce am fost atat de lenesa luna asta si am citit doar o carte “Am murit din fericire: Intoarcerea” de Theo Anghel, m-am gandit sa fac un top al cartilor mele preferate. 

1.“Adam si Eva” de Liviu Rebreanu

Am facut si o recenzie la aceasta capodopera. Mi-a placut de la inceput pana la sfarsit si am devorat aceasta carte. Uneori cand citesc imi place sa ascult muzica pe fundal, nu orice fel de muzica, ci muzica care sa fie pe tema a ceea ce citesc. La cartea aceasta, in casti rasuna Game of Thrones Soundtrack (sunt un foarte mare fan Game oh Thrones, apropo). Muzica asta a fost foarte potrivita si m-a ajutat sa ma implic mult mai mult.

2. “Oscar È™i Tanti Roz” de Eric Emmanuel-Schmitt

Nu am cuvinte sa spun cat de frumoasa. De aceea va trimit la recenzia prietenei mele, Ema.

3. "De veghe în lanul de secara" de J.D. Salinger
Sunt o adolescenta neinteleasa, complicata, cam la fel ca Holden. Am incercat sa fac o recenzie cat se poate sincera in legatura cu aceasta carte.

4. "Micul prinÈ›" de Antoine de Saint-Exupery

Pe cat este o carte pentru copii, pe atat este si pentru adulti si sunt de parere ca ar trebui ca toata lumea sa o citeasca. Am recitit-o de atat de multe ori si mi-a placut la nebunie de fiecare data.

5. “Alive” si “Efectul pervers” de Petronela Rotar
Autoarea mea preferata din seria “autori contemporani romani”. Aceste doua carti au insemnat atat de mult pentru mine si inca inseamna. Citind aceste doua carti, am simtit ca sunt ascultata si inteleasa. Modul in care scrie Petronela este atat de pur.

6. “Cititorul din peÅŸteră” de Rui Zink

Si aici am scris o recenzie. Iubesc aceasta carte atat de mult. Cu totii suntem Anibalector.

7. “Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald

 A fost o carte minunata care mi-a placut foarte mult. 

8. “Harry Potter” de J.K. Rowling

Intreaga serie inseamna atat de mult pentru mine. Inseamna copilarie si nevoia de acea lume magica. Nevoia de Hogwarts. 

Asta a fost topul meu si cu timpul o sa se schimbe, desi cred ca "Adam si Eva" o sa ramana mereu in top probabil mereu pe primul lor. 

Care sunt cartile voastre preferate?

Share
Tweet
Pin
Share
No comentarii

Viața mea a început nu în momentul în care m-am născut, ci în momentul în care am început să citesc. Până atunci, lumea era o serie de imagini pe care le percepeam vizual sau auditiv, erau oamenii din jur și obiectele pe care le dețineam. Singurele momente magice erau acelea în care mama îmi spunea sau îmi citea povești cu prinți și prințese, cu balauri și zmei. Însa îmi doream tot mai mult să intru în acea lume, as fi renunțat cu plăcere la orele de somn pentru a rămâne în acele locuri magice, unde totul era posibil.

ÃŽntr-o zi, când aveam 3 ani, am insistat atât de mult pe lângă mama să îmi citească încât, obosită È™i cu o grămadă de treabă, mi-a răspuns: ”Dacă vrei să pătrunzi în lumea cărÈ›ilor atunci când îți doreÈ™ti, tot ce trebuie să faci este să înveÈ›i să citeÈ™ti.” AÈ™a ca am luat un Abecedar È™i am început să o întreb ce simboliza fiecare semn pe care îl vedeam. Nu a durat mult până am învățat tainele cititului, cred că a fost cel mai rapid lucru pe care l-am învățat în viaÈ›a mea de până acum, poate È™i pentru că îmi doream atât de mult.

Din momentul în care am început să citesc singură, am început să văd altfel lumea. Lucrurile de zi cu zi păreau atât de mici în comparaÈ›ie cu ceea ce citeam! Eu păream atât de mică pe lângă ceea ce mi se arăta în paginile cărÈ›ilor. BineînÈ›eles, cel mai mult mi-au plăcut cărÈ›ile de beletristică. La început, am citit poveÈ™ti nemuritoare È™i alte cărÈ›i pentru copii, apoi am continuat cu autorii clasici ai literaturii române È™i internaÈ›ionale.

Acum citesc mai mult cărți noi, dar revin cu plăcere la vechea dragoste, la autori clasici. Însă cel mai important, până la această vârstă am trăit atât de multe vieți prin intermediul lecturii încât, privind înapoi, cred că fără cărți viața ar fi fost mult prea goală.

Mi-aș dori ca toți copiii să aibă șansa de a cunoaște de mici cărțile, la fel ca mine. Cu siguranță lumea le-ar părea mai frumoasă și, crescând, ar încerca să o facă mai bună.


Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.
Share
Tweet
Pin
Share
No comentarii
Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunÈ›ii ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârÈ™itul. Nu È™i pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață È™i familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul  È™i confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalÈ›i, dar È™i pe sine. Apar noi prieteni, noi duÈ™mani È™i… prima iubire?

Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.

Există recuperatorii de suflete. SmulÈ™i din existenÈ›ele lor, sunt aruncaÈ›i în altele, neîntrebaÈ›i de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…

Recenzie:

De vreme ce scoala ma oboseste si imi fura entuziasmul pentru citit, cartea asta mi-a redat setea. O carte usoara, pe care nu o poti lasa din maini odata ce ai inceput sa citesti cateva pagini, Intoarcerea, primul volum al seriei Am murit din fericire, a fost unul antrenant si minunat. M-a tinut cu sufletul la gura cu fiecare capitol terminat, dorind sa aflu cat mai multe detalii despre lumea creata de Theo Anghel. In ciuda temei intunecate, cartea asta a fost ca o limonada cu gheata, in toiul unei veri calduroase.

Oriana, personajul principal, are parte de un accident chiar la nunta sa si moare. Printr-o scurta calatorie aceasta se trezeste in lumea de Dincolo unde afla de la Sefu’ Bun si Sefu’ Rau ca va fi recuperator de suflete. Adica va fi trimisa pe pamant(Chaos) cu un ceas la mana care ii va indica locatia unde avea sa salveze un suflet neajutorat, alaturi de doi ingeri. O fata pe nume Ama, care este ingerasul bun, al carui suflet pur m-a induiosat si Abel, dragusorul pus pe creat probleme, ale carui glume m-au amuzat foarte tare. Relatia dintre Abel si Ama, mi-a placut foarte mult si chiar vreau sa ii vad impreuna in urmatoarele volume.

Oriana nu are dreptul sa apara in fata familiei sale care o cred moarta si ingropata, dar totusi are dreptul sa-si creeze o noua viata alaturi de prieteni noi. Se imprieteneste cu Mati, vecina sa ce are probleme cu iubitul ei care este foarte violent.


Mi-a placut foarte mult la Theo ca a descris partea urata a oraselor din Romania cu un adevar pur. In Intoarcerea o sa dati peste: limbajul specific al oamenilor strazii cu acel “fa”, interlopi, cocalari, indiferenta oamenilor, abuzul, viata grea in general, iar asta a fost minunat. Unele situatii au fost tragi-comice.

Oriana cand a fost in viata, a stiut partea buna si sigura. Dupa ce a murit si a fost dusa inapoi a avut de a face cu lumea indiferenta si rea. Fiecare om salvat ii aducea o piatra pe suflet stiind ca sunt atatea rele pe lume, iar ea nu va putea sa le invinga pe toate.

"Cu toate că fiecare suflet salvat îmi umplea inima de-o bucurie explozivă, gândul că răul nu va putea fi stârpit nici cu legiuni întregi de recuperatori demola tot ce câștigam."

Angajata la barul unde lucreaza Mati, il intalneste pe Marc. Misteriosul recuparator cu vechime de 10 ani care are alaturi doar un inger, cel al intunericului. Oriana se simte atrasa fata de Marc, dar incearca sa ascunda acest sentiment.

"Ne-am povestit unul altuia cum de am ajuns recuperatori. M-a compătimit sincer când a aflat că am murit chiar în timpul nunții mele, iar eu m-am îngrozit de-a binelea când am aflat că fusese înjunghiat mortal de cel mai bun prieten, pentru că-l învinsese la un joc multiplayer pe calculator."

Cu timpul cunoaste mai multi oameni si ajuta cat poate. Oriana este un personaj puternic, totodata este si miloasa. Mila ei fata de oamenii neajutorati m-a induiosat. Inteligenta si curajoasa face fata tuturor provocarilor puse de cei de Dincolo, chiar daca intr-un singur caz este salvata de Marc. De abia astept sa ii vad impreuna.

"Simțeam în el un prieten, cu toate că nu trecuse mult timp de când fusesem ferm convinsă că un astfel de personaj nu-i nimic altceva decât o piază rea."


d
Imediat ce am terminat primul volum, m-am apucat de al doilea. De abia astept sa citesc urmatoarele volume. Chia am nevoie de putina actiune si fictiune, iar seria asta este foarte buna.

Va recomand aceasta carte cu drag. Sunt sigura ca daca i-ati acorda o sansa acestui prim volum, o sa muriti de nerabdare si o sa vreti sa citit si restul volumelor.



Share
Tweet
Pin
Share
No comentarii
In opinia mea, Adam si Eva
 e cea mai buna lucrare a lui Liviu Rebreanu. Asta e doar parerea mea. Mi-a placut mai mult decat Ion, asta e clar. Desi au teme diferite, au un punct comun si acela destinul. Mi-a placut atat de mult Adam si Eva, nu va imaginati.

Ca tema principala este dragostea, mai apoi fiind destinul, credinta, reincarnarea mai ales. Inca de cand ma stiu, cred in reincarnare, ceva din interiorul meu a stiut din totdeauna ca asta exista. Nu imi amintesc daca acest termen al reincarnarii a fost bagat in capul meu cu o palnie a manipularii, de pe la vreun show TV inca de cand eram mica, dar am fost atrasa de idea de reincarnare. A fost o curiozitate a mea. Ma intrebam ce as fi putut fi in alta viata si daca are legatura cu personalitatea mea sau cu ce voi fi in viitor. Consideram deja-vu-urile, ciudate, dar in acelasi timp eram fascinata de ele. 

Revenind la Adam si Eva, romanul este format din 7 povestiri, 7 lumi diferite, 7 Adami si 7 Eve. Simbolistica este foarte importanta in acest roman. 7 este considerat numarul sfant.

Personajul principal, Toma Novac, trece prin mai multe vieti, cu ocupatii diferite. 

In prima viata este pastor in India, mai apoi guvernator în Egipt, scrib Ã®n Babilon, cavaler roman în Roma în epoca domniei împăratului Tiberiu, călugăr în Germania medievală, medic în FranÈ›a revoluÈ›iei franceze, È™i în fine profesor universitar la BucureÈ™ti. 

Toma Novac este prieten foarte bun cu Aleman care ii destainuie secretul destinului si acela ca doar in cea de-a saptea viata,omul, isi regaseste sufletul pereche si sfarseste implinit unde pe patul de moarte, in privirea sa, se poate observa o caldura imensa. 

Inceputul este unul antrenant, care ne capteaza imediat atentia si dorinta de a desoperii parerea lui Rebreanu.
"Era o dimineață de mai când a întâlnit-o, întâmplător, pe o stradă plină de lume. A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deși n-o mai văzuse niciodată. De câteva zile inima lui o aștepta și o căuta. Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut, deși nu l-a mai văzut niciodată. Mergea la brațul unui bărbat străin, dar Toma simțea cum inima ei rămânea în urmă lângă inima lui."
A fost putin grea de citit la inceputul fiecarei povestiri, deoarece era descrisa viata personajului principal. Citeam cu sufletul la gura si asteptam sa vina punctual culminant, unde el o va intalni pe ea, iar acel deja-vu pe care il aveau amandoi cum ca intr-o alta viata se mai intalnisera, era asa dulce, dar apoi despartirea era dezamagitoare.

Sunt cazuri in care Adam are deja tot ce un om isi putea dori vreodata; un loc de munca acceptabil, familie, copii, avere, dar deodata apare Eva, sufletul sau pereche. Amandoi au parte de o dorinta nestapanita de a se avea unul pe celalalt. In cazul acesta, "acei care se iubesc au drept de viață și de moarte, unul asupra celuilalt."(Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu).

Romanul se desfasoara in jurul credintei, chiar daca uneori, Adam este ateu - asta mi-a placut cel mai mult la scrierea lui Rebreanu. Intr-un singur caz, Adam era atat de devotat credintei, fiind calugar in Germania medievala, incat a trait nestiind ce este iubirea. Asta mi-a demonstrat ca nu trebuie sa fim atat de devotati unei cauze, incat sa pierdem dragostea sau sa nu avem nici macar curajul de a o cauta.

"Pe Maria o cauți, Hans? De ce n-ai căutat-o aievea până azi? Ți-ai pierdut viața împotrivindu-te voințelor mele, în loc să o urmărești numai pe ea! N-ai iubit niciodată, nefericitule, și doar nimic nu-i mai prețios în lume ca iubirea femeii!"

Daca cineva, vreodata, spune ca Rebreanu nu e romantic, o sa-i dau peste gura.
“ÃŽl vedea numai pe el È™i el era acuma toată lumea ei.” 
“Când n-o mai văzu, se simÈ›i brusc atât de singur, parcă È™i-ar fi pierdut sufletul.”
"Au fost un singur suflet in doi oameni." 
" Numai pe ea o mai vedea, parcă ar fi dispărut lumea întreagă."
“De-abia acuma își dădu seama că până la inima fecioarei e o cale atât de lungă că o singură viață nu va ajunge poate s-o străbată.”

“Fericirea îl copleÈ™i. Uită toate primejdiile, toată lumea în îmbrățiÈ™area ei. El È™i ea erau începutul È™i sfârÈ™itul.”
Am citit Adam si Eva in decembrie 2016 si cu mana pe inima pot spune ca este cartea mea preferata din toate punctele de vedere. Daca va plac subiectele urmatoare, trebuie neaparat sa o cititi: reincarnare, suflete pereche, credinta, simbolistica, puterea destinului si iubirea. Rebreanu s-a intrecut pe el scriind o astfel de capodopera. 

Am invatat ca iubirea te gaseste intotdeauna si te schimba. E imposibil sa opresti asta. Iti schimba gandirea, depinde de cum o lasi sa te influenteze, negativ sau pozitiv. Pe mine m-a influentat in ambele cazuri si nu stiu daca sunt bine cu adevarat. Insa stiu ca m-a schimbat total si mi-e teama ca in rau. 
Share
Tweet
Pin
Share
No comentarii
Newer Posts
Older Posts

Follow Me

  • tumblr
  • goodreads
  • IMDb

Goodreads

Georgiana's bookshelf: currently-reading

Octopussy
Octopussy
by Cristina Boncea
tagged: currently-reading

goodreads.com

recent posts

Preferata

Adam si Eva de Liviu Rebreanu

Blog Archive

  • martie 2019 (1)
  • ianuarie 2018 (1)
  • iulie 2017 (2)
  • iunie 2017 (1)
  • mai 2017 (2)
  • martie 2017 (3)
  • februarie 2017 (6)
  • aprilie 2016 (2)
  • ianuarie 2016 (1)
  • decembrie 2015 (2)
  • noiembrie 2015 (2)
  • octombrie 2015 (3)
  • septembrie 2015 (1)

Faceți căutări pe acest blog

V.G. Un produs Blogger.


FOLLOW ME @INSTAGRAM





Created with by BeautyTemplates | Distributed by Blogger