Recenzie Cititorul din peşteră de Rui Zink
"Noi trebuie să facem un pas, lucrurile
nu vin la noi de la sine, la nimic nu foloseşte telecomanda, oricâte butoane ar
avea."
"Cititul înseamnă să faci
lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu stai să te zgâieşti la un perete vorbitor!"
"— Într-o zi, tinere şi
descreierat amic, vei învăţa că lucrurile cele mai importante în viaţă sunt
cele care nu servesc la nimic."
"— El nu-i un monstru, am insistat, profitând de breşă. Doar că-i place mult să citească.
— Poate, a spus căpitanul. Dar trăim într-o epocă în care asta face din el un monstru."
Recenzie:
Nu a fost o simpla poveste cu
un monstru care traieste intr-o pestera, departe de ochii lumii, asa cum a fost
prima mea impresie.
In urma unei agitatii in oras,
un copil al strazii scapa de inec agatandu-se de franghia (sau parâma) unei
corabii care tocmai plecase pe mare. La bordul acestei corabii, echipajul il accepta
pe mus avand conditia ca acesta sa urce pe platforma gabiei pentru a nu incurca
pe nimeni.
Cu timpul, curiozitatea
tanarului marinar descopera aventura la care echipajul ia parte si anume,
gasirea si capturarea monstrului Anibalector, insa o furtuna pe mare face ca
baiatul sa fie luat de val, mai apoi ajungand sa faca cunostiinta cu renumitului
Anibalector, in carne si oase.
"— Acum aproape nimeni nu mai citeşte.— Nu citiţi? Atunci ce faceţi? Cum vă petreceţi timpul?
— Păi… Se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile… Şi novelele…"
Anibalector se dovedeste a fi
mai mult decat un “monstru” care iubeste sa citeasca. Ajunge sa ii fie profesor
baietelului care usor-usor devine barbatel. Exact cum la scoala ni se dau carti
obligatorii de citit indiferent daca ne sunt pe plac sau nu, baiatul trebuie sa
le citeasca la recomandarea lui Anibalector, mai apoi putand sa isi aleaga
singur ce carti vrea sa citeasca. In pestera, cititul nu era o actiune obligatorie,
ci dimpotriva, acestia alegeau sa citeasca din placere.
Am simtit cum autorul a
vorbit cu mine, cu noi toti, cititorii, prin intermediul lui Anibalector cat si
al naratiunii la persoana I.
"Un cititor, aidoma unui prădător, în unele ocazii n-are altceva de făcut decât să aibă răbdare. Să plece şi să se întoarcă în altă zi, ca să vadă dacă de astă dată merge mai bine."
In opinia mea, autorul s-a
impartit in doua personaje. In barbatelul curios care ajunge sa indrageasca
cititul si Anibalector, monstrul cu o inteligenta deosebita a caror pareri sunt
cat se poate de adevarate.
"Îmi plimb ochii peste feţele din jur, feţele voastre şi, ici şi colo, mi se pare că văd un Anibalector. În miniatură, bineînţeles."
Oamenii nu mai citesc asa mult
ca inainte, sunt constienta de asta. Insa noi, cititorii nu pierdem nimic. Cei
care nu citesc, pierd. Poate ceilalti, chiar nu sunt atrasi de literatura, iar
unele lucruri nu pot fi schimbate.
0 comentarii