„Aveam cinci ani cand am aflat ca o sa mor“, asa isi incepe Jasmine povestea. Din dorinta de a umple de sens fiecare clipa, inainte ca viata sa ajunga inevitabil la termenul de expirare, Jasmine a lucrat ani de zile intr-un ritm nebunesc, fara vreo zi de concediu medical, fara sa se planga, fara sa primeasca avertismente. Mereu a fost insa prea obosita pentru a se ocupa de ea insasi, printre atatea sarcini de serviciu. Acum, Jasmine are 33 de ani si a fost concediata cu sase saptamani inainte de Craciun. Conform contractului, primeste in continuare salariul intreg si nu are dreptul de a se angaja in alta parte, ca sa nu plece cu informatii sensibile la concurenta. Fara serviciu, este nevoita sa faca fata celorlalte indatoriri ale vietii, pe parcursul acestei „vacante la gradina“ care va dura nu mai putin de douasprezece luni. Mai presus de orice, trebuie sa aiba grija de sora ei, Heather, care sufera de sindromul Down si pe care a neglijat-o in ultima vreme. Abia acum deschide ochii catre casa si gradina in care s-a mutat de patru ani si pe care nu a apucat sa le descopere.

Deprimata, isi exprima revolta fata de vecinul ei, Matt, un popular realizator de emisiuni radio, pe care il detesta dintotdeauna, fara sa fi avut ocazia de a-l cunoaste indeaproape. Matt iubeste in acelasi timp doua lucruri incompatibile: familia si alcoolul. Sub ochii lui Jasmine, viata lui se indreapta vertiginos spre esec pe toate planurile. Astfel, in pragul Anului Nou se intersecteaza destinele a doi oameni. Amandoi se afla la rascruce de drumuri. Pe masura ce noul an isi intra in drepturi, in noptile cu luna si in zilele cu parfum de suburbie, o prietenie neasteptata se leaga intre cei doi vecini. 

Dar abia atunci cand il intalneste pe Monday, un recrutor cu ochii verzi, sfredelitori, hotarat sa ii ofere slujba ideala, Jasmine intelege ca viata ei o sa se schimbe. Uneori, trebuie sa stai pe loc pentru a face lucrurile sa se miste.

"Uneori lucrul pe care il caut ma priveste drept in ochi, dar eu nu-l vad." - pag. 54

"Nu te cunosc si nu-ti datorez nimic, dar stiu ca avem cu totii un buton de autodistrugere. Si nu pot lasa sa faci asta. Nu cat stau eu de veghe." - pag. 95

"-Nu sunt suparata, i-o trantesc. 

- Sigur ca nu. La patru dimineata te ocupi de gradina. Iar eu sparg becurile de pe strada. Suntem in regula." - pag. 117

"- Daca sotia mea care tocmai m-a parasit mi-ar fi lasat o scrisoare, as vrea sa stiu ce e scris in ea. 

- Esti lesbiana?

Imi dau ochii peste cap. 

- Nu.

Chicotesti." - pag. 150

Jasmine trece printr-o perioadă îngrozitoare la început, dar cu timpul îi este mai uşor să accepte că a rămas fără slujbă. Relaţia ei cu vecinii, prietenii şi membrii familiei, devine mult mai apropiată decât înainte. Am observat că Jasmine este un personaj orgolios, încăpăţânat, căruia îi sare ţandăra destul de repede şi îi ia destul de mult timp să se calmeze. La început urăşte să aibă lucruri în comun cu Matt.

"Eu sunt cea care habar n-are ce face, eu sunt cea care are nevoie de o directie in viata. Revelatia ma loveste ca un pachet de caramizi, si ma lupt sa-mi revin. Daca sunt intrebata in momentul asta, nu pot vorbi despre niciun vis, despre nicio speranta sau dorinta. Daca mi-ar cere cineva sa pun un plan in practica, nici n-as sti de unde sa incep. 

Ma simt pierduta."  

Apar personaje noi, de la care învăţăm împreună cu Jasmine că uneori trebuie să lăsăm lucrurile să se desfăşoare aşa cum le este sortit şi că nu putem interveni şi preveni întotdeauna ca oamenii la care ţinem să nu fie răniţi. Apar personaje amuzante şi total sărite de pe fix (precum Kevin), care o să ne aducă amuzamentul în unele situaţii. Personaje care ne ajută să înţelegem că unele lucruri pleacă de lângă noi când ne aşteptăm mai puţin şi că trebuie să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară până nu e prea târziu.

Din această carte minunată am înţeles că lucrurile de care avem nevoie cu adevărat, cu toate că nu conştientizăm că avem nevoie de ele, vin la noi când ne aşteptăm mai puţin sau apar în viaţa noastră precum soarele care străluceşte puternic după o furtună îngrozitoare şi întunecoasă. Avem nevoie de astfel de 'furtuni' pentru a şti că unele lucruri nu pot ţine la nesfârşit. Aşa realizăm căt de importante sunt pentru noi, cat de mult avem nevoie de ele, iar în viitor vom avea grijă şi vom aprecia altfel totul.

Anul în care te-am întâlnit, a fost un volum superb. Mi-a plăcut la nebunie şi mă bucur că am avut ocazia să-l citesc. Relaţia dintre unele personaje a fost atât de dulce şi grijulie încât mi-a crescut puţin glicemia. Şcenele amuzante au fost introduse perfect exact unde trebuiau astfel încât să nu pară neadecvate. Am fost mişcată de puterea unor personaje de a continua să-şi traiască viaţa în ciuda problemelor care le-au apărut sau le apar în viaţă. Mi-au dat un exemplu uriaş şi mi-au înfluenţat oarecum modul de gandire astfel încât, dacă în viitor aş fi pusă într-o situaţie asemănătoare, să ştiu cum să rezolv problema. Cartea aceasta este o lecţie de viaţă din care poţi să extragi învăţături folositoare.