Recenzie Alchimistul de Paulo Coelho
Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din intreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea si intelepciunea ei, este povestea unui pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurandu-se in desertul egiptean pentru a gasi o comoara ingropata in Piramide. Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago va avea puterea sa depaseasca obstacolele intalnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o calatorie in cautarea unor bunuri lumesti se transforma treptat in descoperirea comorii ascunse inlauntrul sau.
Plina de culoare, evocatoare si profund umana, povestea lui Santiago este o marturie etern valabila despre cum ne putem schimba urmandu-ne visele si despre cat este de important sa ne ascultam inima.
Recenzie:
O prietena, care avea de gand sa citeasca aceasta carte, mi-a povestit cateva detalii despre ea si felul in care Paulo Coelho scrie. Mi-a dat detalii mici, fara spoilere care sa-mi distruga lectura, mi-a spus cat stia si ea de vreme ce vroia sa o citeasca. Mi-a mai spus si ca din auzitele ei cartea asta te schimba. Ca iti schimba modul de gandire si iti ramanea in suflet.

Am subestimat cartea asta la inceput si ma bucur din suflet ca am facut-o pentru ca altfel nu as fi adorat-o si nu m-as fi indragostit atat de mult de ea pe cat am facut-o acum.
Ma bucur ca am ascultat de sfatul prietenei mele si ma bucur ca am citit cartea din pura curiozitate, de a afla cum cartile iti schimba modul de gandire si cum ele iti raman in suflet pentru o buna perioada de vreme.
Cartea asta mi-a ramas, nu doar in suflet ci si in minte.
Uite ca eu am subestimat o carte pe care am ajuns sa o ador, sa o citesc cu sufletul la gura.
Achimistul, a fost una din putinele carti, de pana acum, probabil, pe care le-am citit pana in miez de noapte. Am terminat cartea acum cateva zile, probabil 3, dar memoria inca imi e proaspata si inca imi reamintesc fiecare detaliu.
De la dorinta pastorului de a calatorii in lumea intreaga, pana la momentul in care a ajuns la poalele Piramidelor din Egipt.
Calatoria lui m-a invatat ca toate lucrurile se intampla cu un motiv, iar toata lumea are calatoria lui pe care trebuie sa o faca, pentru a intelege lumea si chiar pe el insasi.
Am invatat ca de cele mai multe ori, comoara pe care o cautam, fie iubirea, prietenia sau orice altceva, se afla chiar sub nasul nostru, dar in drum ce o cautam invatam din greseli, cunoastem oameni, oferim ajutor care ni se va returna dupa un anumit timp.
Am mai invatat ca bunatatea e rasplatita cu bunatatea si ura este rasplatita cu ura.
Am invatat atat de multe lucruri citind aceasta carte si ma bucur nespus de mult ca am reusit sa o citesc.
Sper ca si voi o sa cititi cartea asta in viitorul apropiat si daca nu, atunci nu pierdeti sansa. E o carte foarte frumoasa.
O mica povestioara care a fost la inceput si mi-a placut foarte mult:
Prolog
Alchimistul lua o carte pe care o adusese cineva din caravana. Tomul era fara coperta, dar reusi sa-i identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce-i rasfoia paginile, gasi o povestire despre Narcis. Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic propria frumusete într-un lac. Era atît de fascinat de el însusi ca într-o buna zi a cazut în lac si a murit înecat. În locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa.

- De ce plîngi? au întrebat naiadele.
- Plîng pentru Narcis, raspunse lacul.
- Ah, nu-i de mirare ca plîngi pentru Narcis, continuara ele.
La urma urmelor, desi noi am alergat mereu dupa el prin padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.
- Dar Narcis era frumos? întreba lacul.
- Cine altul poate sti mai bine decît tine? raspunsera, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi.
Lacul ramase tacut o vreme. Într-un tîrziu, zise:
- Îl plîng pe Narcis, dar niciodata n-am stiut ca el era frumos.
Îl plîng pe Narcis pentru ca de fiecare data cînd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, în fundul ochilor lui, propria-mi frumusete.
"Ce povestire frumoasa", spuse Alchimistul.
0 comentarii